Am fost poate şi fericit...Am crezut în iubire şi în visul meu...Acum îmi dau seama că am greşit.
Am crezut în oameni... nu mi-a rămas decât gustul amar al unei lumi care o mai credeam capabilă să iubească, capabilă să ierte şi să fie fericită.
Pedeapsa mea pentru tot e nefericirea...
Nimeni nu v-a citi...nimeni nu v-a fi ştiut de scârba pe care mi-o provoc doar când mă privesc în oglindă...nu va şti nimeni...