Cândva credeam cu tărie că dacă iubeşti poţi trece peste orice. Că vei găsi tot timpul energia în tine pentru a persista... pentru a lupta în continuare. Dar totul poate-i menit să ajungă la final.
Acum am obosit, sunt extenuat de luptat... măcar de aş fi luptat cu ei, cu tot sistemul, dar am obosit să lupt cu tine. Când vedeam lumina şi năştea speranţa, totul cădea, tu nu erai acolo să mă susţii.
Am obosit să lupt. Sunt gol, deşi ştiu că nu vei vedea asta...
N-a fost destul să te iubesc, să lupt pentru tine. Poate eşti un ideal pentru mine, poate deasta... Sau poate nu m-ai iubit, poate nu destul!?
Cedez, mă declar învins! ... sau poate că nu am pierdut, poate sunt un învingător. Am ştiut să lupt cu mine.
Iubirea e intotdeauna indeajuns, si poate ca deseori 'chinul' e o lectie pe care trebuie sa o primim. Ce ramane dupa ce valurile se linistesc, cred ca e aleatoriu.Depinde de fiecare.... dar Iubirea e intotdeauna indeajuns! :)